minge de foc care a calatorit 400 km deasupa SUA a starnit panica. Explicatia specialistilor.VIDEO

Mingea de foc a fost vazuta din Phoenix pana in Las Vegas si Los Angeles. Autoritatile americane au fost suprasolicitate de apeluri ale americanilor panicati la vederea straniului fenomen.

 

"Era imens. De o stralucire verde si cu partea din spate alba. Arata ca si cum un foc de artificii verzi ar fi strabatut vazduhul", a povestit un martor.

Martorii la fenomenul neobisnuit au fost ferm convinsi ca au vazut un OZN. Insa explicatiile expertilor in domeniul astronomiei le contrazic banuielile. Cel mai probabil, spun acestia, este vorba despre un asteroid intrat in atmosfera pamantului.

"Nu putem sa fim siguri in proportie de 100%, insa suntem aproape siguri ca este vorba despre un asteroid de marimea unei mingi de baschet, care s-a dezintegrat inainte de a lovi suprafata Pamantului", a declarat specialistul NASA Don Yeomans.

Fenomenul a creat panica si pe Twitter.

Sursa: Pro TV

Cum planuiesc guvernele sa te minta ca Iisus s-a reintors pe Pamant. Top 5 teorii ale conspiratiei

1. Avioanele care au lovit Turnurile Gemene din New York au fost de fapt doar niste holograme. Guvernul american "a plantat" bombe in cladiri si le-a detonat. Apoi a dat vina pe teoristi, ca sa justifice inceperea razboaielor din Irak si Afganistan;
2. Aerul pe care il respiram in avioane contine chimicale care ne afecteaza creierul, folosite pentru a ne controla comportamentul in timpul zborului;
3. A doua venire a lui Iisus va fi pusa in scena de guvernele marilor puteri pentru a manipula populatia;
4. OZN-urile pe care le vedem frecvent sunt de fapt nave militare secrete, pilotate de doi piloti. Rolul acestora este sa "faca de sase" si sa tina la distanta adevaratele farfurii zburatoare;
5. Cercurile din lanurile de cereale sunt mesaje extraterestre pe care guvernele marilor puteri le tin secrete.

Evenimente bizare in atentatul din 11 septembrie 2001

Nu exista eveniment major sau tragedie provocata de natura care sa nu aduca in discutie existenta extraterestrilor sau unor entitati supranaturale.

Adeptii acestor teorii cauta detalii in fiecare imagine si incearca sa demonstreze ca nimic din ce se intampla nu scapa din vedere fortelor care guverneaza Universul.
11 septembre 2001 a dus la nasterea unei intregi serii de teorii, care mai de care mai ciudata.
Unele imagini au intrat chiar in atentia marilor televiziuni care au transmis in direct evenimentele de acum zece ani.
O astfel de imagine a fost dezbatuta zile la rand chiar si de CNN, dupa ce telespectatorii si vizitatorii paginii de internet au atras atentia ca in fumul de la unul din Turnurile Gemene se poate vedea, destul de clar, conturul unei fete despre care unii sustineau ca este, poate, al lui Bin Laden, iar altii vedeau chipul diavolului.
In alte fotografii, cei care cred ca exista extraterestri, vedeu in apropiere de turnuri chiar obiecte zburatoare neidentificate.
Scepticii sustin insa ca toate aceste "semne" sunt doar trucaje sau ca, pur si simplu, sunt doar rezultatul imaginatiei bogate a oamenilor.

Priveste atentatele de la 11 septembrie prin ochii singurului american care le-a urmarit din spatiu

Voi ce credeti? Sunt aceste imagini reale sau modificate in programe speciale?

Misterul rapirilor extraterestre a fost descifrat!!??

Oamenii de stiinta au realizat un experiment, ca sa afle ce se ascunde in spatele relatarilor despre oamenii rapiti de extraterestri. Ei spun ca au aflat care este explicatia acestui fenomen, care tinde sa ia amploare.

 

Potrivit Livescience.com, specialistii de la Centrul de studiu al Experientelor “in-afara-corpului” din Los Angeles (Out-Of-Body Experience Research Center) afirma ca persoanele care declara ca au fost rapite de OZN-uri au de fapt niste vise mai deosebite.
Este vorba de visele semi-constiente, care determina stari foarte ciudate, inclusiv celebra senzatie de decorporalizare - cand o persoana isi vede din exterior propriul trup.
Cercetatorii au supus unor teste 20 de voluntari, iar unii dintre acestia au reusit sa aiba vise in care erau rapiti de extraterestri, dupa ce si-au propus in mod special acest lucru.
Multi dintre subiecti au avut “vise lucide”, ceea ce demonstreaza, afirma savantii, ca faimoasele “intalniri de gradul III”, care au loc aproape intotdeauna noaptea, sunt de fapt rodul imaginatiei unor oameni.
Iata explicatia: in faza de somn REM, oamenii pot trai senzatia de decorporalizare, care este extrem de intensa si de aceea sunt convinsi ca in acele clipe nu viseaza.
Speriati si neintelegand ce li se intampla in acele momente, ei isi imagineaza diferite scenarii, cum ar fi ca sunt rapiti de fiinte de pe alte planete. Iar cum in vise, fie ele si "lucide", obiectele imaginate se materalizeaza, ei creaza fara sa-si dea seama, filmul unei "rapiri".
Aproximativ un million de americani traiesc in fiecare an asemenea experiente, care tin de abilitatile nestiute ale mintii umane si nu de fenomene supranaturale.
Specialistii spun ca aproape oricine isi poate antrena creierul pentru a se decorporaliza, singura regula este sa nu le fie frica.
In cadrul testului, 35% dintre subiecti declara ca au reusit “sa ia legatura cu extraterestri” in timpul somnului semi-constient.
Ei au putut chiar sa descrie cum aratau acestia, iar multi au recunoscut ca intalnirea a fost extrem de infricosatoare.

Sursa: LiveScience

Trei gigantice Obiecte Zburătoare Neidentificate se indreapta spre Pamant

 Trei gigantice Obiecte Zburătoare Neidentificate (OZN-uri), cu o lungime de zeci de kilometri, se îndreaptă în prezent spre Pământ. Potrivit calculelor făcute de oameni de ştiinţă, aterizarea OZN-urilor pe Terra ar putea interveni la mijlocul lunii decembrie 2012. Coincidenţă sau nu, aceasta dată coincide cu sfârşitul calendarului Maya, potrivit portalului thedailybizarre, citat de Agerpres.
NASA acunde informaţia
Anunţul privind apropierea OZN-urilor de Terra a fost făcut de câţiva oameni de ştiinţă din cadrul organizaţiei SETI – un proiect destinat căutării inteligenţei extraterestre. Aceştia susţin că invazia extratereştrilor este absolut reală, iar agenţia spaţială americană NASA ar încerca să ascundă de populaţie această informaţie importantă.
Potrivit astrofizicianului Craig Kasnov, o serie de obiecte foarte mari se apropie de Pământ, dintre care unul are forma cilindrică, iar un altul, sferică. Pentru o confirmare a spuselor sale, savantul le recomandă scepticilor să caute pe Internet hărţile online spaţiale interactive şi să introducă coordonatele OZN-urilor gigantice. Primul mare obiect poate fi descoperit la coordonatele 19 25 12 – 89 46 03, cel de-al doilea, de formă cilindrică – la 16 19 35 – 88 43 10 şi al treilea de formă sferică – la 02 26 39 – 89 43 13.
Anunţul a suscitat reacţii diferite: unii consideră că extratereştrii vin să salveze pământenii de vreo nenorocire teribilă care ar putea apărea în cazul în care predicţia Maya despre sfârşitul lumii în 2012 se va adeveri; alţii îi suspectează pe călătorii din spaţiu de intenţii agresive. “Vom trăi şi vom vedea”, rezumă Craig Kasnov, adăugând că toate cele trei OZN-uri vor putea fi văzute în curând cu telescopul.

CUM NE VAD EXTRATERESTRI ??!!

Cu ajutorul puternicelor instrumente care scruteaza cerul, astronomii au gasit peste 240 de planete in ultimele decade, insa nici una nu indeplineste toate conditiile necesare vietii, intalnite pe Terra. Dar daca extraterestrii sunt in cautarea vietii din afara propriei lor planete? Inarmati cu telescoape putin mai mari si mai performante decat ale noastre, pot observa in vastitatea universului planeta noastra ca o posibila casa a lor? Autorii unui studiu asupra vietii extraterestre au raspuns “da” hotarat la aceasta intrebare.

In cautarea formelor de viata inteligente

Astronomii de la Universitatea din Florida sunt de parere ca o forma de viata inteligenta din afara sistemului nostru solar ar avea nevoie doar de un telescop Hubble, o idee mai performant decat cel al pamantenilor. Indreptat catre Soare, acesta poate masura activitatea Pamantului, perioada de rotatie de 24 de ore, activitatea oceanelor si posibilitatea vietii pe Pamant.
“Este foarte probabil ca planeta noastra sa le apara doar ca un pixel, in locul unei imagini clare. Dar chiar si asa, asta ar trebui sa le fie de ajuns pentru a identifica Terra ca fiind o planeta cu nori si cu oceane care contin apa lichida.”, este de parere Eric Ford, profesor de astronomie la Universitatea Florida.

Atat pentru oameni, cat si pentru extraterestrii curiosi, observarea planetelor reprezinta o provocare din mai multe puncte de vedere, iar poate cea mai mare provocare o constituie studierea  potentialului lor de a fi locuite. Primele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o planeta pentru a gazdui viata sunt, din start, destul de restrictive: aceasta nu trebuie sa fie nici prea aproape, nici prea departe de steaua sa asemanatoare Soarelui, temperatura suprafetei nu trebuie sa fie nici prea ridicata , nici prea scazuta si trebuie sa beneficieze de o atmosfera protectoare asemanatoare cu cea a Pamantului.

Majoritatea planetelor gasite pana in acest moment sunt mult mai mari decat Pamantul, ceea ce inseamna ca, foarte probabil, acestea sunt planete gazoase fierbinti, similare cu Jupiter, planete fara suprafata solida , cu o atmosfera compusa in mare parte din hidrogen si heliu, un spatiu care, in mod categoric, nu ar da nici o sansa vietii.

Astronomii se bucura deja la gandul generatiilor viitoare de telescoape. Acestea vor fi capabile sa identifice cu mai multa usurinta planetele avand o masa asemanatoare cu cea a Pamantului si suficient de apropiate de steaua lor. O provocare pentru acestia este sa-si dea seama cum pot “citi” lumina planetei pentru a recunoaste daca suprafata ei este asemanatoare cu cea a Pamantului.

Exercitiu de imaginatie

Pentru echipa de cercetatori de la Universitatea Florida, o varianta este inversarea rolurilor: cum ar arata Terra in ochii extraterestrilor? In aflarea raspunsului, acestia au incercat sa priveasca Planeta Albastra prin ochii unor extraterestri porniti in explorarea altor spatii. Pentru inceput, acestia au recunoscut ca este necesar un telescop mult mai mare decat cele folosite in prezent, pentru a observa planeta timp de cateva saptamani. Scopul este colectarea unei cantitati suficiente de lumina pentru a identifica componentele aflate in atmosfera acesteia.

In timpul observatiilor, luminozitatea Pamantului se schimba, in mare parte, din cauza norilor care blocheaza “privelistea”. Daca astronomii exteriori ar putea masura perioada de rotatie a Pamantului, atunci ar putea deduce momentul in care o anumita parte a planetei a fost vizibila. Prin acest experiment, cercetatorii pamanteni au incercat sa identifice in ce masura norii formati pot impiedica observarea planetei de catre o forma de inteligenta extraterestra. Folosind un model computerizat, ei au putut stabili cu exactitate gradul de acoperire cu nori al Pamantului. Se pare ca acesta este foarte mare si este intretinut de vegetatia abundenta a planetei, care incurajeaza formarea norilor. Prin urmare, daca fiinte extraterestre ar observa Pamantul de-a lungul unei perioade de mai multe luni, ar putea stabili un tipar din care ar putea deduce ca rotatia pamantului are loc in 24 de ore.

Desi planetele nelocuite pot fi noroase, in general, prezenta si absenta norilor este indicatorul unei vremi active. Pe Pamant, aceasta variatie rezulta din transformarea apei lichide in stare gazoasa si invers, semn al prezentei apei in stare lichida. “Venus este tot timpul acoperita de nori, iar luminozitatea nu se schimba”, sustine Ford. “Marte nu are nori, Pamantul, in shimb, are o gama larga de variatii.” Acest studiu se va dovedi foarte util in proiectarea generatiei viitoare de telescoape spatiale, deoarece ofera informatii pretioase asupra studierii suprafetelor altor planete asemanatoare Pamantului. Ford spera ca experimentul sa motiveze crearea unui nou telescop, de doua ori mai mare decat Hubble, necesar studierii exoplanetelor care orbiteaza in jurul unor stele.

Bucurosi de oaspeti?

Rauri de cerneala s-au scurs pentru a descrie sute de cazuri de obiecte zburatoare neidentificate, au avut loc dezbateri aprinse, negari vehemente, s-au scris romane SF populate de omuleti verzi. Cu toate acestea, un verdict clar in privinta existentei vietii extraterestre nu exista. Paradoxul este ca omenirea anticipeaza o posibila intalnire intre civilizatia terestra si cea extraterstra, insa oscileaza intre sentimentul de curiozitate si cel de teama. Se pare ca in data de 25 februarie 1942, pamantenii au primit o asemenea vizita, insa nu s-au aratat a fi gazde foarte primitoare. In loc sa fie intampinati cu paine si sare, vizitatorilor neinvitati li s-a servit o…rafale de proiectile, care de altfel se pare ca nu i-a miscat foarte mult.
 
In dimineata acelei zile, un obiect neidentificat a aparut deasupra Los Angeles-ului, iar US Army a intrat in alerta de gradul 0. Intregul sistem de aparare antiaeriana a orasului s-a pus imediat in miscare, cerul a fost invadat de luminile proiectoarelor care cautau obiectul, iar cand acesta a fost localizat, tunurile au tras 1 400 de proiectile asupra sa. Peste doua mii de martori oculari au privit cu gura cascata cum obiectul supus tirului nu are nimic si zboara nestingherit deasupra orasului, pentru ca, dupa cateva minute, sa se inalte deasupra norilor. Oficialitatile au dat vina pe personalul militar de la radarul orasului, care ar fi declansat alarma din cauza nervozitatii (nu trecusera nici trei luni de la atacul de la Pearl Harbour) si au sustinut, in ciuda tuturor evidentelor, ca nu a existat nici un obiect neidentificat. In 1992, cand ufologii si curiosii au avut, in sfarsit, acces la dosarul evenimentului, s-a descoperit un memoriu catre presedintele Roosevelt, scris de catre comandantul radarului, in care acesta marturisea ca a dat alerta intrucat 14 „avioane neidentificate de mari dimensiuni au aparut brusc in proximitatea Los Angeles-ului si unul chiar in oras.“ Oficialii americani nu au avut decat un generos „no comment“ in aceasta chestiune.

Nimeni nu e perfect

Se pare ca sistemul nostru solar este de formatie mai recenta decat numeroase altele.  Prin urmare, oamenii de stiinta au presupus ca o eventuala civilizatie extraterestra este mai veche decat omenirea, prin urmare, mai avansata. Insa controversatul caz Roswell pare sa plaseze existenta conceptului de eroare cu mult inainte ca omenirea sa ii dea o valoare umana. 

Unul dintre cele mai bizare evenimente O.Z.N. a fost cel de la Roswell, statul New Mexico. Numerosi oameni din aceasta regiune marturiseau ca, in noaptea de 2 iulie 1947, au vazut un enorm disc luminos. Se pare ca acesta s-a prabusit, iar militarii americani au venit imediat si au preluat epava navei, ca si – potrivit unora – cateva cadavre de extraterestri.

Nici in ziua de astazi, dezbaterea despre incidentul Roswell nu s-a incheiat. Imediat dupa ce acesta a avut loc, guvernul american se pare ca a infiintat MJ-12 (Majestic 12), un comitet de oameni de stiinta, agenti secreti si militari care au primit misiunea de a cerceta cazul. Concluziile lor nu au fost facute niciodata publice, dar, in 1994, divizia aeriana a armatei americane, US Air Force, a publicat un raport in care pretinde ca adevarata explicatie a incidentului se afla in proiectul MOGUL (proiect strict secret in 1947), care implica teste asupra unor manechine aflate in niste baloane-prototip ce ajungeau la mare altitudine, iar MJ-12 ar fi fost o farsa, menita sa distraga atentia de la proiectele speciale ale armatei. Totusi, nici macar oamenii de stiinta nu au acordat prea mult credit acestei explicatii. Asta mai ales pentru ca, indiferent de ce s-a intamplat la Roswell, dupa 1947, oficialii americani au luat foarte in serios existenta OZN-urilor.

OZN-uri in Arta Medievala?

Daca veti intreba unde si cand a inceput fenomenul OZN sa devina o parte importanta a culturii urbane, probabil ca vi se va raspunde : Roswell, 1947. Dar daca originile enigmaticului fenomen sunt, de fapt, cu mult, mult mai vechi ?
Intr-adevar, cazul Roswell a devenit unul de notorietate in 1947, odata cu prabusirea in desertul New Mexico din Statele Unite a unui obiect zburator neidentificat. Misterele care planeaza in jurul acestui eveniment au fost amplificate si de reactia armatei americane care, prin oficialii ei, a declarat initial ca a capturat o nava extraterestra, pentru ca apoi sa nege cu vehementa existenta acestui caz. Intamplarea a constituit subiectul multor anchete de-a lungul timpului, un raspuns clar asupra a ceea ce s-a intamplat in acele zile nefiind oferit nici pana in prezent. Cert este ca, din acel moment, zeci de cazuri OZN, cele mai multe dintre ele descriind nave de forma discoidala, au fost semnalate in fiecare an, in orice colt al planetei.

Si totusi, astfel de relatari nu sunt o creatie a secolului XX. Intamplator sau nu, descrieri ale unor fenomene neobisnuite in care sunt implicate obiecte zburatoare par a fi existat de inca din cel mai vechi timpuri. Este posibil ca in Evul Mediu, spre exemplu, sa fi avut loc intalniri de gradul III ? Este evident faptul ca oamenii de atunci nu aveau nici un fel de cunostiinte despre nave zburatoare, cu atat mai mult despre entitati din alte lumi. Relatarile lor, multe dintre ele transpuse in arta, ridica totusi multe semne de intrebare.

Marturii enigmatice din trecut

Anul 776, castelul Sigiburg, Franta. Profitand de lipsa imparatului Carol cel Mare, aflat in razboi cu cetatile italiene, trupele saxone asediaza Sigiburg cu intentia de a-l recuceri de sub ocupatia franca. Desi sortii inclinau de partea saxonilor, un fenomen misterios avea sa opreasca atacul si sa determine retragerea atacatorilor. Martorii declara ca, la un moment dat, pe cer si-au facut aparitia mai multe discuri luminoase, pe care localnicii le-au numit scuturi de foc, si care, se pare, ca pluteau deasupra bisericii din cetate. Inspaimantati, saxonii vor arunca armele si se vor retrage in dezordine fiind convinsi ca au asistat la o manifestare a fortei divine. Evenimentul avea sa fie redat intr-un manuscris celebru, Annales Laurissenses, unul dintre cele mai importante documente medievale privind domnia lui Carol cel Mare.
Triumful verii se numeste o tapiserie celebra aflata in prezent la Bayerisches National Museum din Munchen. Creata la Bruges in 1538, tapiseria prezinta imaginea unei sarbatori inchinata recoltei. Pe fundal, cerul este brazdat de mai multe obiecte discoidale, asemanatoare cu ceea ce astazi numim, obiecte zburatoare neidentificate.
Madonna cu pruncul este un tablou celebru realizat in secolul al XV-lea de catre pictorul italian Domenico Ghirlandaio (1449-1494). In prezent, pictura este expusa la Palazzo Vechio, Florenta. In spatele Fecioarei Maria, se poate lesne observa un obiect in forma de disc, inconjurat de raze luminoase care se afla pe cer. Tot pe fundal, un barbat insotit de un caine pare sa fie total distras de aparitia neobisnuita.
Glorificarea Euharistiei sau a Sfintei Liturghii, este o alta pictura realizata de un artist italian, Bonaventura Salimbeni, in 1600. Expusa in biserica San Lorenzo din Montalcino, Italia, creatia prezinta in centru un obiect perfect sferic, metalizat, cu doua antene. Criticii de arta considera obiectul ca fiind o forma stilizata a pamantului
Viata Fecioarei Maria este o tapiserie realizata in 1330,si expusa astazi in biserica Notre Dame din Beaune, Franta. Pe fundalul imaginii se observa un obiect de forma disc, plutind pe deasupra caselor orasului.
Crucificarea este o alta pictura religoasa, realizata in 1350, care se afla in manastirea Visoki Decani din regiunea Kosovo. In stanga si in dreapta imaginii se afla doua obiecte in care sunt ilustrate mici siluete umane.
O icoana asemanatoare, din secolul al XVII-lea, se afla in catedrala Mtskheta din Georgia.
Un desen misterios, reprezentand uriase globuri negre care au aparut in orasul Basel, a fost creat de Samuel Coccius in 1566. Tabloul este expus in Biblioteca Centrala din Zurich.
"Le Livre Des Bonnes Moeurs", Cartea Bunelor Moravuri scrisa de Jacques Legrand in 1338, a constituit subiectul multor dispute de-a lungul vremii. Intr-una dintre imaginile care ilustreaza cartea apare un ciudat obiect sferic de dimensiuni uriase. Desi se considera ca desenul reprezinta un balon, in Franta secolul al XIV-lea nu existau asemenea obiecte

Adevarul din spatele OZN-urilor – Dezvaluit!-OARE??!!

Este posibil ca binecunoscutul fenomen OZN care s-a manifestat cu precadere in secolul XX sa fie doar rodul unei conspiratii? Istoricul Jack Hagerty crede ca da si isi explica teoria intr-o noua carte intitulata „Flota farfuriilor zburatoare”.
„Ceea ce am descoperit in timpul studiilor mele a fost dorinta de a face bani a corporatiilor media si nu numai. Absolut toate au promovat aceeasi idee senzationala, a omuletilor verzi si a farfuriilor zburatoare, ideea nedemonstrata niciodata”, afirma Jack Hagerty.

Istoricul sustine ca fenomenul OZN este „cea mai mare deceptie publica a secolului XX”, si ca, din pacate, datorita mediatizarii sale excesive este considerat real de multi oameni.

„Fenomenul OZN a aparut imediat dupa cel de al doilea Razboi Mondial. Imediat au fost lansate carti, articole, filme, programe TV si chiar arta, toate subliniind aceeasi idee, cea a extraterestrilor care ne viziteaza cu farfuriile lor zburatoare. Putem spune azi ca, datorita schimbarii politicii, OZN-urile au modificat lumea”, adauga acelasi istoric, subliniind faptul ca, in opinia sa, primele farfurii zburatoare au fost construite si pilotate de oameni.

Templul Soarelui- Cusco

Într-o vale lină din Anzii peruvieni, legendele vorbesc despre Manco Cápac, mitologicul conducător incaş care a pornit în căutarea locului ideal pentru a construi Templul Soarelui, în cinstea tatălui său, Inti. Toiagul său din aur a pătruns adânc în pământul pe care se va ridica, curând, capitala marelui imperiu Inca – Cusco, „Qosqo” în limba quechua, însemnând „buricul pământului”. Oriunde priveşti acum, spre străzile înguste, abrupte şi pietruite, spre localnicii îmbrăcaţi în costume tradiţionale, spre vârfurile pleşuve ale munţilor ori spre ruinele cenuşii încălzite de soare, lumea incaşă se simte pulsând, îndemnând străinul să facă o călătorie imaginară aventuroasă în trecutul unei mare imperiu.

Povestea
Cusco şi-a început expansiunea după 1438, când al nouălea împărat incaş Pachacútec s-a aplecat asupra treburilor administrative, în cele din urmă lăsând grija războiului fiului său Topa Inca. Vremurile de glorie se vor măsura în graniţele extinse până în Ecuador şi Chile, în reţeaua de drumuri ce va depăşi curând 30.000 km şi în sistemul naţional de taxe bine planificat. Cusco reprezintă acum capitala administrativă şi religioasă, în care se ridică o sumedenie de construcţii grandioase, ce vor atrage mai târziu admiraţia şi lăcomia conchistadorilor spanioli. Curtea regală cu ale ei camere înconjura o largă piaţă centrală, Templul Soarelui ("Qoricancha" sau "incinta de aur") se pierdea în strălucirea aurului din foiţele cu care era acoperit, iar casele aristocraţiei se împărţeau în patru cartiere distincte, fiecare dedicat unei provincii din cele patru ale marelui imperiu.

Astfel arăta Cusco când Francisco Pizarro şi conchistadorii lui vor ajunge aici în 15 noiembrie 1533, după uciderea împăratului Atahualpa la Cajamarca şi după o călătorie îndelungată prin imperiu, profitând tocmai de excelentele drumuri, podurile suspendate şi locurile de popas din zona muntoasă neospitalieră. În anii ce vor urma înfrângerii incaşilor, Cusco va fi reconstruit de spanioli pe ruinele vechii capitale a imperiului, în timp ce Pizarro întemeia Lima ca noul centru politic şi administrativ.
Cusco

La altitudinea de 3400 metri, clădirile scunde ale oraşului se întind doar pe jumătate din urcuşul munţilor şi adăpostesc peste 350.000 de localnici, cei mai mulţi dintre ei lucrând în industria turismului. Bine ar fi ca turul în oraş sau în împrejurimi să fie săvârşit alături de un ghid local, căci el nu doar îţi va spune scurta poveste despre cutare loc ori monument, ci îţi va răspunde şi la întrebări variate din istorie, arhitectură, artă, geografie, antropologie, bineînţeles legate de Peru.

Odată sosit în Cusco, de regulă cu avionul, căci drumul care străbate munţii este lung (peste 20 de ore) şi dificil de suportat din pricina trecătorilor situate la mare înălţime, călătorul primeşte o cană de ceai din frunze uscate de coca, neîndulcit, menit să trateze simptomele răului de altitudine: oboseala, durerea de cap, ameţeala, crampele musculare etc. În plus, se recomandă medicamente speciale, cum este Sorojchi Pills, care vor asigura o stare de bine unui organism supus unui efort neobişnuit. Se pot cumpăra pliculeţe de ceai de coca din magazine, bomboane cu miez din frunze mărunţite de coca ori punguliţe cu frunzele de coca de la localnici. Pentru ultima variantă, este bine de reţinut că mestecarea lor timp îndelungat, pentru un efect energizant eficient, poate fi neplăcută la gust ori pur şi simplu obositoare.
(Desigur, odată întors acasa, poţi să-ţi uimeşti prietenii povestindu-le cum plăteşti pentru coca în piaţă şi o ronţăi fără să-ţi spună cineva ceva. Uită să le destăinui că frunzele uscate au gust de iarbă şi un efect doar ceva mai puternic decât cafeaua.)

Prin oraş
Centrul, într-o atmosferă colonială, aranjează sub formă dreptunghiulară, clădiri cu un etaj, cu balcoane din lemn şi arcade din piatră de inspiraţie spaniolă, precum şi două biserici impozante, aflate acum câteva secole într-o concurenţă deschisă pentru întâietate. Cum nici un afiş comercial nu este permis, frumuseţea acestei pieţe centrale, Plaza de Armas, sporeşte şi capătă un aer romantic, cel mai bine respirat dintr-unul dintre balcoanele înguste, parte a unui restaurant ori cafenea.

În trecut, aici avea loc festivalul anual Inti Raymi, celebrând Soarele, dar şi expunerea, uneori, a mumiilor împăraţilor Inca, pentru ca oamenii să le venereze. Câteodată, împăratul cerea ca piaţa să fie acoperită cu nisipul alb al plajelor oceanului, transportat pe spinarea lamelor şi împodobit apoi cu sculpturi din aur şi corali, pentru a-i reprezenta provinciile imperiului.

Azi, în piaţă se perindă turişti, se dau întâlniri şi se adună elevii gălăgioşi, la ieşirea de la şcoală. Restaurantele ascunse la etajul clădirilor coloniale afişează meniuri tradiţionale, din care cuy-ul este singurul fel de mâncare ce va avea un aspect mai puţin atrăgător: un rozător măricel, cu botul ascuţit şi coada lungă, întins pe o farfurie după ce căldura cuptorului i-a rumenit pielea. În acest fel, un prânz sau o cină în piaţa centrală se transformă într-o experienţă culinară exotică, ce-i drept, afectând mai mult ochiul decât papilele gustative ale turistului. Porcuşorii de Guinea sunt crescuţi în gospodăriile peruane tocmai pentru carnea lor, precum iepurii în cele europene, însă despre succesul fripturii în rândul turiştilor nu au apărut încă statistici...
Catedrala
Construcţia Catedralei peste ruinele templului celui de-al optulea împărat Inca a început în 1560 şi s-a încheiat abia peste un secol, împlinind o faţadă renascentistă şi un interior baroc, în care se amestecă artistic argint, picturi şi lemn sculptat.

Altarul principal al catedralei, din argint bolivian de puritate ridicată, cântăreşte 400 de kilograme şi a fost lucrat în stil neoclasic. Se spune spune că metalul nu trebuie curăţat niciodată, atât de bună este calitatea lui, dar şi că pe altar existau reprezentări ale Soarelui şi Lunii, venerate de incaşi.
Se pot admira "Stăpânul cutremurelor", un crucifix înnegrit, se pare, de fumul lumânărilor, dar şi numeroasele picturi religioase ale Şcolii din Cusco sau decoraţiile din aur şi cu oglinzi, menite să ademenească populaţia incaşă la noua religie.
Atracţia bisericii este însă alta: pictura "Cina cea de Taină" a lui Marcos Zapata, un artist peruan talentat, care a aşezat pe masa din faţa lui Isus şi a discipolilor săi un cuy şi cupe incaşe cu bere de porumb (chica), iar pentru Iuda a preluat chipul lui Pizarro...Se pare, totuşi, că se întâmplă ca unii ghizi să evite să prezinte acest tablou grupurilor de turişti.
Qoricancha - Templul Soarelui
Două cutremure mari au lovit Cusco şi i-au afectat edificiile ridicate de spanioli, unul in 1650, al doilea în 1950. De fiecare dată, dintre ruinele construcţiilor coloniale au apărut ruinele incaşe ale unor temple ce au rezistat mâniei cuceritorilor europeni, aşa cum au rezistat forţei pământului. Cele mai interesante ziduri, înalte de 6 metri, mărginesc peretele exterior al mânăstirii Santo Domingo de pe Bulevardul Soarelui, dovedind măiestria constructorilor incaşi. Deşi doar o mică parte din templul închinat Soarelui a fost scos la lumină, se disting arhitectura trapezoidală, îmbinarea armonioasă a pietrelor cenuşii, podelele cu pietriş şi sistemul de burlane care comunică cu exteriorul. Ferestrele a trei dintre cele cinci temple interioare se aliniază perfect, iar micile pătrate din piatră inserate în zid reprezintă semnăturile constructorilor.

O poveste, nu se ştie cât de adevărată, spune aşa: "când au ajuns spaniolii în oraş şi au găsit în grădina de lângă templu statui mari din aur şi argint, ei au întrebat miraţi cum de nimeni nu le fură. Incaşii au răspuns: de ce să le fure? Sunt ale tuturor

 

Sacsayhuamán
După un drum de 10 minute cu maşina ori un urcuş pe scări şi potecă, se ajunge la 250 de metri deasupra oraşului, pe colină blândă şi largă, unde acum câţiva ani s-a scos la iveală o parte din marea fortăreaţa incaşă, ale cărei pietre au fost utilizate pentru construcţiile spaniole din Cusco. Platoul siteului arheologic găzduieşte an de an festivalul Inti Raymi, cu ocazia solstiţiului de iarnă şi în onoarea Zeului Soare, într-o ceremonie fastuoasă, prezidată de un lider inca şi scăldată în muzică şi culoare.
Exemplu de arhitectură militară incaşă, Sacsayhuamán cuprinde trei mari terase cu ziduri lungi din granit dispuse în zig-zag. Alinierea desăvârşită a marilor pietre din ziduri, unele atingând o înălţime exterioară de 6 metri şi o greutate aproximată la 350 de tone, fusese deja consemnată în cronicile spaniole: între blocurile îmbinate nici măcar un cuţit cu lamă fină nu găseşte loc. Legendele spun că aici au lucrat aproape 20.000 de incaşi, mulţi dintre ei fiind striviţi sub greutatea celor căzute.
Priveliştea minunată asupra oraşului, oferită de dealul fortăreţei, ţine pe loc grupurile de turişti: în partea stângă, o statuie albă a lui Isus, asemenea celei de pe Corcovado-ul brazilian, dar nu chiar atât de înaltă, veghează tihna Cusco-ului şi moştenirea lui incaşă.

Q'enqo
Aflat la doi kilometri de citadelă, acest sit poartă denumirea, în quechua, de labirint şi constă într-o piatră mare din calcar, pătrunsă de multe canale în zig-zag. În întunericul din caverna de dedesubt, un altar cioplit în trei trepte înfăţişează cele trei niveluri ale lumii: tărâmul morţii (simbolizat de şarpe), lumea vie (simbolizată de puma) şi tărâmul ceresc al zeilor (cu simbolul condorului).
În ritualul religios al festivalului anual, preotul incaş turna sângele cald al unei lame sacrificate în forma de şarpe cu trup unduit tăind piatra principală, aşteptând profeţia: semn bun pentru recoltă, dacă lichidul urma zig-zagul adânc, semn rău dacă acesta se revărsa.

Tambomachay
Urcând la 3800 de metri, un drumeag puţin înclinat leagă şoseaua de complexul Tambomachay, compus din platforme, nişe şi fântâni funcţionale, toate demonstrând cultul incaş pentru apă. Trei terase transportă şuvoiul izvorului într-o cascadă, de unde şi denumirea de Băile Inca. Calitatea construcţiei din piatră sugerează că ele erau folosite de nobilime şi doar în anumite ocazii ceremoniale.
Undeva deasupra, la aproape 1 kilometru, s-a descoperit o grotă permanent umplută cu apă, ce probabil alimentează templul şi de la care provine şi numele siteului - machay însemnând peşteră.

Oamenii
Pe stradă, pe treptele bisericilor, în piaţă, oriunde, imaginile cu indienii nativi quechua în costume tradiţionale şi vorbindu-şi propria limbă sunt de un pitoresc aparte. Mici de statură, au trupuri înăsprite de viaţa în Anzi. Hainele femeilor rezultă din amestecul costumului pre-spaniol cu cel al ţărăncilor din Spania colonială, cea mai interesantă piesă fiind pălăria, uneori conică, înaltă şi cu boruri drepte, alteori plată şi cu boruri înălţate. Bărbaţii poartă nelipsitele poncho din lână, chullo sau căciula cu protecţie pentru urechi şi chuspa, săculeţul din lână pentru frunzele de coca. Ce te poate surprinde şi la unele, şi la alţii este portul unor sandale negre decupate la vârf şi călcâi, ajotas, confecţionate din cauciuc reciclabil, ieftin şi rezistent. Ele se află în contrast izbitor cu desenele frumoase şi viu colorate ce împodobesc hainele.

Ori de câte ori se iveşte ocazia, la târguiala obişnuită din piaţă sau în vreun atelier, trebuie admirat zâmbetul indienilor: larg, luminos, el înmoaie cutele dure de pe faţă şi dă privirii acea seninătate ce le-a păstrat spiritul întreg, indiferent de istoria ce a trecut peste ei.
Declarat încă din 1983 Patrimoniu UNESCO şi capitală a turismului peruan, Cusco înseamnă mai mult decât se poate cuprinde într-un simplu tur, şi asta călătorul va descoperi cu răbdare şi timp suficient. Muzee, biserici, pieţe de artizanat, spectacole de dans şi muzică tradiţionale, expoziţii, şcoli meştesugăreşti etc. fac parte din tabloul unui oraş de sânge incaş, loc de popas pentru milioanele de turişti porniţi pe urmele unui altfel de Indian Jones.

Unitatea de investigatii OZN inchisa

Dupa mai bine de 50 de ani de activitate, Unitatea de investigatii OZN din cadrul Ministerului Apararii din Marea Britanie a fost inchisa.
La 1 decembrie, linia telefonica gratuita si adresa de e-mail prin care cetatenii britanici erau invitati sa anunte aparitii OZN au fost desfiintate, iar ofiterii care operau in Unitatea OZN au fost reincadrati in alte departamente. Explicatia oficiala este aceea ca Unitatea nu mai avea valoare defensiva. In plus, in contextul crizei economice, prin inchiderea acesteia, guvernul britanic economiseste 44.000 de euro pe an.
In ultimii 50 de ani, Unitatea de investigatii OZN a primit mii de rapoarte de la indivizi care sustin care au vazut OZN-uri insa niciunul dintre acestea nu a adus o dovada incontestabila a existentei extraterestrilor si nici nu relevat vreo amenintare la securitatea Regatului Unit.
In comunicatul prin care se anunta inchiderea Unitatii, Ministerul Apararii din Marea Britanie afirma ca nu are nicio pozitie oficiala vizavi de existenta vietii extraterestre, ca nu a putut investiga amanuntit niciunul dintre rapoartele OZN, din lipsa de probe suficiente si ca folosirea fondurilor pentru continuarea activitatii acestei Unitati ar fi o risipa. Prioritatea de top a ministerului este in acest moment Afghanistan-ul, iar orice amenintare aeriana, fie ea extraterestra, va fi gestionata de fortele aeriene regale, se mai specifica in comunicat.
Masura este surprinzatoare, tinand seama de faptul ca Marea Britanie a declasificat in urma cu 3 ani mai multe dosare OZN care, desi nu aduceau dovezi certe privind existenta extraterestrilor, contineau marturiile credibile ale mai multor ofiteri din fortele aeriene ce au afirmat ca au vazut OZN-uri.

Taramul Nemuritorilor: Hunza – Valea Vietii

In anul 1870, un general britanic impreuna cu garnizoana sa urca pentru prima data pe valea raului Hunza, o zona uitata de timp, ascunsa in ungherele muntoase din nord-estul Indiei de atunci. Intreaga omenire se afla in fata unui miracol care sfida regulile stiintei oficiale. Oamenii care traiau de milenii in acest loc uitat de boala, suferinta, tristete si stres, atingeau varste incredibile, se bucurau de o stare a sanatatii nemai-intalnita nicaieri in lume si puteau procrea la varste la care cei mai multi occidentali zaceau deja in sicrie. Astazi, misterul Vaii Hunza si al locuitorilor este la fel de mare, in ciuda sutelor de investigatii si cercetari stiintifice. Beatitudinea uluitoare a acestui loc, suprapusa longevitatatii deja proverbiale a locuitorilor sai, pare sa ascunda, in continuare, secretul Frumusetii fara Batranete si al Vietii fara de Moarte...

Undeva in Pakistan

Daca o cautam strict dupa coordonate geografice, Hunza este o mica vale muntoasa din regiunea Gilgit-Baltistan, provincia autonoma de nord-vest din Pakistan. Intreaga vale este situata la inaltimea medie de 2.500 de metri, avand o suprafata de 7.900 kilometri patrati. Fostul oras Baltit, actualmente Karimbad este principalul orasel al regiunii, astazi - o populara destinatie turistica, datorita privelistilor spectaculoase din imprejurimi. Zona este marginita de munti maiestuosi, precum Utar Sar, Rakaposhi, Bojahagur Duanasir II, precum si piscurile Hunza, Ghenta, Diran si Bublimating: toti muntii enumerati strapungand cerul cu inaltimi de peste 6 000 metri.
Istoria locului este interesanta, Hunza fiind la inceputurile sale un mic stat izolat, marginit de Tibet la nord-est, si Muntii Pamir la nord -vest .Principatul condus in mod traditional de printi denumiti pe aceste meleaguri, Thum, a fost dizolvat in anul 1974, cand a fost inclus in frontierele Pakistanului actual de catre Zulfikar Ali Bhutto.

Schimbarea politica nu a deranjat prea mult cursul vietii de aici, locuitorii continuand sa traiasca in aceeasi stare de libertate cum vietuisera in ultimii 900 de ani sub conducerea Thum-ilor locali. Britanicii incercasera si ei, fara prea mult succes, sa stapaneasca cu pumn de fier valea. Intreaga perioada de dominatie britanica s-a intins doar intre anii 1889-1892. Ultimul print, Thum Mir Safdar Ali Khan Hunza, a fugit in Kashgar-ul chinez, cerand azil politic. Bastinasilor nu le-a fost deloc greu sa isi apere valea in timpul invaziilor, deoarece trecatorile prin care se facea pe vremuri accesul in zona aveau o latime de doar 50 centimetri!
Temperatura aerului in vale oscileaza intre + 27 grade Celsius si - 10 grade Celsius pe timp de iarna, cand intregul complex al Trecatorii Karakoram este blocat de zapezi. Districtul Hunza-Nagar a devenit cea mai noua diviziune din teritoriul Gilgit-Baltistan, fiind inclus de-abia in luna iulie a anului 2009.

La marginea Raiului

Valea Hunza este de o frumusete absoluta, ireala. Toti marii calatori care au venit si aici, atrasi de faima locului si de longevitatea extrema a bastinasilor, declara cu mana pe inima ca nu au mai intalnit nicaieri o asemenea alaturare armonioasa de minuni naturale. Trecatoarea prin care se intra din Gilgit in Hunza este foarte dificil de parcurs, fiind situata la inaltimea de 4.176 metri.
Odata intrat in vale, trecatorului i se dezvaluie in fata ochilor un peisaj edenic, iar daca soarele scalda piscurile inzapezite si valea multicolora, senzatiile sunt indescriptibile, si puternic amplificate de aerul tare si nefiresc de curat al inaltimilor.
Vaile de piatra albastruie ale muntilor, marginesc de o parte si de alta gradini si terase cultivate cu pomi fructiferi si orz, alturi de pasuni netede, unde pasc turme de animale crescute pentru lana, laptele si carnea lor. Deoarece in valea Hunza ploua rar, localnicii au dezvoltat in timp un ingenios sistem de irigatii prin care apa cristalina provenita din topirea periodica a ghetarilor se scurge catre gradinile, pasunile si locuintele lor. Originalul sistem de apeducte are o lungime totala de peste 80 km si preia in mare parte apa scursa din ghetarul Ultar situat la inaltimea de 7 788 metri, in Muntele Rakaposhi. Apeductul alcatuit din lemn, este ancorat in stanca cu piroane lungi de otel.

Inaccesibilitatea vaii combinata cu relieful extrem de accidentat a dus la secole de izolare fata de orice influenta venita din exterior. Spre exemplu, nu mai devreme de anii '50 ai secolului trecut, locuitorii din Hunza nu vazusera nici macar un singur Jeep sau avion in zbor, in ciuda faptului ca armata Pakistaneza amenajase deja un aeroport in Gilgit, la doar 70 km distanta de Hunza.
Sursele istorice ne spun ca hunzakutii, cum sunt denumiti bastinasii, se bucurau de un renume de pastori turbulenti si agresivi. Cu toate acestea, cu doar 10 ani inaintea sosirii britanicilor in zona, oamenii semnasera un tratat de prietenie si neagersiune cu comunitatile cu care se invecinau. Le-a fost destul de greu, tinand cont ca timp de sute de ani se ocupasera in principal cu jefuirea caravanelor chineze care traversau trecatorile muntoase ce leaga Tibetul de Kashmir. Conform folclorului local, tratatul de pace si buna vecinatate a fost semnat numai in urma deselor insistente ale fiului Thum-ului fata de acesta. Juniorul ajunsese atat de oripilat de torturile si crimele savarsite de parintele sau, incat l-a convins in cele din urma sa renunte la banditismul oficial si sa isi crute vecinii.

Urmasii lui Alexandru cel Mare?

La inceputul secolului XX, mai multi antropologi si etnologi care au intrat pentru prima oara in contact cu hunzakutii, au insistat ca acest grup etnic total diferit de celelalte comunitati din jurul sau, ar fi nici mai mult nici mai putin decat urmasii soldatilor din  armata legendarului Alexandru Macedon  . Soldati care ar fi fost lasati in acest avanpost indepartat de catre Cuceritor, dupa care au fost uitati sub vanturile aspre ale istoriei. Captivanta ipoteza a ramas in sertarele istoricilor, neavand prea multa credibilitate printre specialistii vremii.
Cu toate acestea, studiiile efectuate incepand cu anii '70, au venit cu rezultate socante. Totul a inceput de la analizele limbii bastinasilor. Denumit Burushaksi, limbajul hunzakut este total diferit de limbile si dialectele triburilor din imprejurimi. Analizele istoric-fonetice au scos la iveala ca Burushaksi este nimic altceva decat un amestec lingvistic dintre vechea limba macedoneana si limbile vorbite in Antichitate in Imperiul Elenistic-Persan.
Hunzakutii au pielea alba si fizionomie tipic caucaziana. In anul 1950, cercetatorul John Clark nota despre desele cazuri de copii cu parul saten, blond si chiar roscat, afirmand ca daca acei copii ar fi fost imbracati in stil european, nu s-ar deosebi cu nimic de copii unei scoli din Scotia sau Irlanda. Femeile Hunza sunt deosebit de frumoase si delicate, infatisarea lor fiind foarte diferita de cea a femeilor care traiesc in satele adiacente Vaii. O parte dintre antropologi sustine ca acest fapt se datoreaza raidurilor din trecut, in care barbatii Hunza cautau sa rapeasca femei din caravenele persane, femei renumite in toata Asia pentru frumusetea lor ireala.

Limba bastinasilor nu are cuvinte de imprumut din dialectele hinduse, urdu sau lepcha, vorbite in zona. Pentru a compensa eventuala izolare a hunzakutilor in randul cetatenilor pakistanezi, autoritatile de la Islamabad au deschis totusi scoli de limba urdu. Culturile terasate din Vale se intind ca un puzzle multicolor pana la 50 nivele de inaltime. La baza se afla casele oamenilor, iar deasupra culturile agricole. Zona a fost saracacioasa in mod traditional. Locuitorii au pentru propria vale o vorba edificatoare: « Aici este tara unde nimic nu este indeajuns »...Poate doar vietile matusalemice si pietrele.
Adevarul este ca aici, vitregia Naturii a facut ca oamenii sa se multumeasca dintotdeauna cu putin. Pamantul este deosebit de sarac, tot balegarul strans de la animale este folosit la ingrasarea stratului superficial de sol care acopera stancile. Sol care a fost adus aici doar sub forma prafului transportat de vanturile reci. Numarul animalelor este limitat de lipsa pasunilor. Turmele de capre, oi si iaci sunt duse vara pe culmile inalte ale muntilor unde se mai gasesc petice de verdeata. Astazi, localnicii din Hunza si-au pierdut din reputatia de briganzi din trecut, fiind faimosi pentru ospitalitatea aratata turistilor.
Rata alfabetizarii din Vale este printre cele mai ridicate din Pakistan, atingand o cifra de peste 90% in randul copiilor hunzakuti. Practic, orice copil din generatiile recente urmeaza scoala pana la nivelul liceului. Multi aleg sa mearga mai departe si studiaza in universitati din Pakistan sau Occident. Majoritatea hunzakutilor din zilele noastre sunt musulmani apartinand sectei ismailitilor, venerandu-l pe Inaltimea Sa, Printul Karim Aga Khan IV. In satul Ganish, peste 90% din locuitori sunt musulmani siiti.

Tatic la 80 de ani

Daca in orice alta provincie a Pakistanului, speranta de viata atinge circa 50-60 ani, tipic de altfel pentru o tara din lumea a treia, se pare ca in Valea Hunza oamenii de stiinta sunt martori directi ai unui fenomen incredibil. Conform studiilor derulate sub egida a numerosi cercetatori, in Valea Hunza traiesc probabil cei mai longevivi oameni din lume.
Primul dintre cercetatorii care si-a dedicat viata analizei amanuntite a asa-numitului "Mit Hunza" a fost americanul Jay Milton Hoffman, care in anul 1960 a fost delegat de catre U.S. National Geriatric Society sa studieze cauzele si factorii care determina starea de sanatate si longevitatea proverbiala a hunzakutilor. Dr. Hoffman si-a notat observatie intr-o lucrare care avea sa faca multe valuri in medicina moderna. Volumul "Hunza: Secrets of the World's Healthiest and Oldest Living People" relateaza despre un tinut indepartat unde oamenii nu sufera de bolile comune populatiilor occidentale sedentarizate si consumatoare de alimente nocive. In Hunza, nici macar cei mai batrani oameni nu sufereau de Parkinson, colesterol marit, boli de inima, cancer (cancerul este totalmente necunoscut in randul lor), artrita, carii dentare, afectiuni ale vezicii urinare, diabet, tuberculoza, hipertensiune arteriala, alergii, astm, boli de ficat, constipatie, hemoroizi sau alte sute de afectiuni care vin ca o ironica nota de plata pentru noi, cei "civilizati, avansati tehnologic si atotstiutori in ignoranta noastra educata".

In Hunza nu exista spital, farmacie, azil de nebuni, sectie de politie, inchisori, crime sau cersetori. Iar asta nu din cauza ca acesti oameni sunt prea « barbari » sau saraci sa le construiasca, ci pentru ca nu au existat niciodata, iar societatea hunzakutilor nu are pur si simplu nevoie de aceste avanposturi ale "omului civilizat". Credeti sau nu, dar aici se intalnesc la tot pasul batranei si batranici simpatici care nu mai tin minte cand anume s-au nascut, dar care au varste de 120-140 (!) ani, conform masuratorilor si analizelor de ultima ora.
In Hunza, oamenii mor fie in urma accidentelor, fie de batranete, la varste matusalemice. In niciun caz nu sunt secerati de boli degenerative, precum batranii din Occident. Dar cea mai mare surpriza a medicinei moderne a avut loc in urma investigarii cazurilor des intalnite in care "mamele" aveau 60-70 ani si "tatii" 70-90 ani. Pare incredibil, nu?
Unul dintre avantajele combinatiei de factori precum alimentatie specifica, calitatea superioara a aerului si a apei, alaturi de munca fizica neostoita, a dus la acest miracol al vietii. La varste la care alti oameni sunt deja in sicrie sau au rolul unor bunici ramoliti care se taraie cu ajutorul bastoanelor sau al scaunului cu rotile, lichidul seminal al batranilor din Hunza are inca capacitatea de a procrea. La inceput, autoritatile pakistaneze au refuzat sa recunoasca aceasta neobisnuita situatie, comentand ironic ca odraslele nou nascute ale batranilor de 80 ani, apartineau, de fapt, altor tineri din sate. Dar testele de paternitate efectuate in laboratoare din Marea Britanie si S.U.A. au certificat ca miturile si zvonurile erau adevarate, iar batranii octogenari sunt, intr-adevar, tatii nou nascutilor.

Bucate pentru viata indelunga

Populatiile umane care au beneficiat de-a lungul timpului de campii manoase, bune de cultivat si de pasuni abundente, potrivite pentru cresterea turmelor de animale, s-au bucurat dintotdeauna de o viata usoara, in care gasirea si prepararea hranei a devenit treptat o arta, nu o chestiune de viata si de moarte. Nu a fost cazul hunzakutilor. Pasunile erau aproape inaccesibile, animalele lor erau tinute in cea mai mare parte a anului in grajduri si hranite cu saracacioase resturi vegetale. Contrar modei vegetariene din prezent, care dicteaza cu litera de lege ca mancatul carnii duce la toate bolile posibile si scurteaza viata, hunzakutii nu s-au dat niciodata inapoi de la consumul carnii de oaie, capra si iac, gainile fiind foarte rare in Vale.
Goniti de asprimea zilelor de iarna, cand frigul taios amplifica foamea, vanatorii locali escaladau stancile la vanatoare de capre salbatice Markhor, mufloni, gaste, cocori, rate si fazani. De la un animal mancau totul, nu doar carnea. Pielea, creierul, organele interne - tot era consumat, pana si oasele erau sparte pentru recoltarea maduvei. Carnea era foarte cautata in asanumita "Dieta de Iarna" Hunza. In anotimpul rece, nevoia de calorii era stringenta, iar localnicii o suplineau prin consumul intensiv de lapte, branzeturi si unt.
Cu totul alta este "Dieta de Vara", cand bastinasii se hranesc dupa o traditie foarte veche pe care o respecta cu strictete. Daca in anotimpul rece aveau o dieta foarte bogata in grasimi animale, odata cu venirea primaverii, alimentatia lor se schimba in mod radical.
In primul rand, o mare parte a alimentelor sunt consumate crude, fara a fi gatite sau prelucrate in foc. Vegetalele sunt mancate pe loc, imediat ce sunt culese. De fapt, in anotimpul cald, masa zilnica se compune din peste 80% legume si fructe consumate crude. La o analiza stiintifica a reiesit ca hunzakutii beneficiaza de 40% calorii din cereale nedecorticate, 30% calorii din legume, 15% calorii din fructe, 10% din leguminoase si doar 1% din alimente de provenienta animala.

Cazurile de obezitate provocata de exces de calorii sunt necunoscute aici, mai dese find cele de malnutitie. Copii sunt alaptati pana la 6-7 ani, fapt care le aduce un sistem imunitar de fier si un aport de calciu neegalat, comparativ cu copii occidentalilor. Aerul rece si altitudine ridicata fac ca microbii si bacteriile sa fie aproape inexistenti. Rozatoarele si insectele care transmit diverse boli sunt necunoscute in Vale. Alimentele nu sunt niciodata procesate sau rafinate. Aici nimeni nu consuma zahar, foarte pretuita este in schimb mierea.
Unul dintre secretele longevitatii de invidiat a bastinasilor consta in consumarea in cantitati imense a caiselor. Caisul este unul dintre putinii pomi fructiferi care s-au putut adapta la asprimea climei din regiune. Caisele sunt mancate crude in anotimpul cald, iar cantitatile care nu pot fi consumate sunt pregatite pentru iarna intr-un mod original. Caisele ramase sunt taiate in doua si puse la uscat pe tavi uriase de lemn, care sunt urcate apoi pe acoperisul caselor pentru ca soarele timid de vara sa conserve principiile active, vitaminele si mineralele din valoroasele fructe. La fal sunt preparate si ciresele sau prunele. Samburii de caise sunt sparti, iar miezul este strans cu mare grija. Dupa ce este uscat tot la soare, miezul samburilor este macinat intr-o faina din care femeile Hunza pregatesc aluat pentru paine si prajituri traditionale. Caisele contin mari cantitati de vitamina B-17 un excelent element natural impotriva cancerului.
Un alt secret al longevitatii rezida, probabil, in modalitatea "neortodoxa" prin care localnicii isi gatesc traditionala "Paine Hunza". Pentru relizarea acestui aliment miraculos, bastinasii macina in piatra boabe de grau, orz si hrisca. Faina rezultata este amestecata cu ulei de canola, miere, melasa, lapte de soia, sare de mare, scortisoara, nucsoara, suc proaspat de lamaie si portocala, oua, ulei de masline, praf de curry, patrunjel, ghimbir si banane uscate, multe dintre aceste ingredinte fiind obtinute de bastinasi in urma trocului. Painea rezultata este coapta pe jumatate in tipsii mari de metal. Traditia cere sa fie coapta doar pe jumatate, astfel incat principiile active, vitaminele si nutrientii sa nu fie distrusi de temperaturile mari din cuptor.

Poate ca intreg secretul sanatatii si longevitatii acestor oameni sta, de fapt, in simpla si banala apa. Cu un singur amendament necesar: apa bauta de hunzakuti provine din izvoarele care o aduc din ghetarul Ultar. Analizele de laboratoar au aratat ca apa din ghetarul Vaii Hunza este foarte bogata in potasiu si cesiu, din acest motiv apa pura bauta de bastinasi este o apa foarte bogata in metale active/alcaline care, in ultima instanta, previn apartitia cancerului.
Pana cand stiinta va dezlega cu adevarat misterul longevitatii acestor oameni, intr-o vale ascunsa din Himalaya, boala si batranetea vor fi sfidate in continuare. Atat timp cat vor fi respectate traditiile si obiceiurile stravechi din acest colt uitat de lume

Churchill si Eisenhower, vinovati de secretizarea dosarelor OZN

Guvernul britanic, alaturi de cel american, au luat atat de in serios problema rapoartelor OZN incat au cerut secretizarea acestora pentru cel putin 50 de ani, si asta inca din deceniul cinci al secolului trecut, se arata intr-un raport din Arhivele Nationale Britanice citat de BBC.
Atat Winston Churchill, cat si Dwight Eisenhower, au fost atat de interesati de problema obiectelor zburatoare neidentificate incat au cerut serviciilor de spionaj sa trimita rapoarte saptamanale cu privire la evolutia fenomenului. Mai mult, premierul britanic a cerut imperativ ca toate informatiile sa fie catalogate drept strict secrete pentru a preveni o isterie in masa in randul populatiei.

Raportul descoperit in arhivele britanice sustine ca, inca din anul 1957, aparitiile OZN erau atat de comune incat se inregistra cel putin una pe saptamana. Acelasi dosar arata ca problema era atat de grava incat a fost dezbatuta, nu o data, in cadrul consiliului de razboi. Poate cel mai grav incident a fost acela in care un grup de bombardiere britanice a fost urmarit de catre un OZN la intoarcerea din misiune, pana deasupra Marii Britanii, unul dintre principalele motive pentru care s-a si cerut secretizarea acestor fenomene.

Desecretizarea acestor dosare a venit ca un raspuns la cererea presei si a populatiei si a capatat un caracter global, majoritatea guvernelor lumii alegand sa faca publice dosarele cu privire la aparitia OZN-urilor. Conform acelorasi rapoarte, numarul fenomenelor inexplicabile a crescut simtitor odata cu anii 90, numai in Marea Britanie, in anul 1996, inregistrandu-se peste 600 de aparitii OZN, de trei mai multe decat in precedentii cinci ani.

Printre cazurile dezvaluite de Arhiva Nationala Britanica se numara si :

• Incidentul din anul 1995, in care pilotul unui Boeing 737 a ratat de putin coliziunea cu un OZN in apropiere de aeroportul din Manchester.
• Asa numitul "Roswell galez", caz din anul 1974, in care serviciile secrete britanice au fost chemate sa investigheze ramasitele unui OZN prabusit in Berwyn Mountains, Tara Galilor.
• Date despre bazele secrete britanice in care se crede ca au fost analizate urmele presupuselor creaturi extraterestre.
• Imaginile filmate in anul 1964, in timpul unor teste balistice, in care se presupune ca apare imaginea unui "cosmonaut" extraterestru.
• Incidentul petrecut deasupra Insulelor Hebride, atunci cand o explozie puternica, petrecuta deasupra Atlanticului, a starnit panica in randul populatiei, explozia nefiind parte a vreunui experiment efectuat de armata britanica.

Dosarele X: femeia care a descoperit primul OZN din secolul XX

  Scriitoarea de origine britanica Eleanor Kaye a detectat o farfurie zburatoare cu zeci de ani inainte ca termenul sa fie popularizat de gazetele americane, potrivit arhivei OZN a Ministerului de Aparare Britanic.

Conform propriilor declaratii, femeia a vazut, pe cand era copil, in 1926, o "farfurie rasturnata" inconjurata de lumini in zona coastei districtului metropolitan britanic North Cornish. Observarea OZN-ului a avut loc cu peste 20 de ani inaintea mediatizatei "intalniri" a americanului Kenneth Arnold, in 1947, cu un fenomen asemanator, eveniment care a condus la descrierea larg acceptata a acestor nave ca farfurii.

Desecretizarea si publicarea documentelor relationate cu fenomenul OZN de catre Arhivele Nationale a inceput in 2008, in urma unui potop de cererei care invocaul Actul Liberului Acces la Informare. Proiectul, care se afla momentan la jumatatea drumului, ar putea elibera in curand zeci de mii de pagini de documente cu acces pentru public.

O dezvaluire importanta facuta pana acum de aceasta miscare a transparentei este si aceea care il acuza pe Sir Winston Churchill ca a acoperit o intalnire foarte apropiata intre o nava a Fortelor Aeriene ale Coroanei si un OZN in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Fostul prim-ministru a ordonat ca incidentul inexplicabil consumat deasupra coastei estice a Angliei sa fie tinu secret vreme de cel putin 50 de ani, deoarece ar putea provoca panica in masa

Elvis Presley era "urmarit" de OZN-uri

Poate ca a fost regele incontestabil al Rock’N’Roll-ului, dar nu a detinut un rang inferior nici intre martorii manifestarii fenomenului OZN. Este posibil ca pionierul adorat de o planeta al muzicii rock, Elvis Presley, sa fie, oficial, prima vedeta muzicala care a imbratisat cu ardoare ideea existentei OZN-urilor, pe tot parcursul vietii sale.
Sursa acesti informatii este cartea autorului american Michael C. Luckman, intitulata "Rock Extraterestru: Legatura extraterestra a Rock'N'Roll-ului" si care prezinta cazurile unor muzicieni faimosi ce au pretins ca ar fi experimentat intalniri cu extraterestri.

Luckman declara ca dintre toate figurile emblematice ale  culturii pop-rock , Elvis, de departe, a avut cea mai puternica legatura cu OZN-urile, avand parte de mai multe "contacte" cu acestea de-a lungul vietii. Autorul mai pretinde ca totul a inceput in chiar noaptea nasterii "regelui" - 8 ianuarie 1935 - atunci cand o lumina ciudata, neidentificata, a fost observata pe cerul de deasupra casei din Tupelo, Miss, in care Elvis a copilarit. Episodul a fost confirmat de mai multi martori ai momentului.

Mai mult decat atat, se presupune, crede tot Luckman, ca Elvis ar fi fost "contactat telepatic de doua fiinte extraterestre la varsta de opt ani", entitati care i-au oferit copilului Presley o scurta introspectie in maretul sau viitor. Cel mai apropiat prieten si totodata stilistul rock-star-ului, Larry Geller, nu poate confirma asemenea informatii, dar recunoaste ca a experimentat, dimpreuna cu Regele, de mai multe ori, observarea pe cer a unor obiecte ciudate.

Desi Elvis nu a mers niciodata atat de departe incat sa pretinda ca a fost contactat direct de extraterestri, Geller declara ca Regele era foarte deschis posibilitatii ca viata sa existe si in ale lumi. Tot Geller vorbeste despre colectia de peste 350 de volume a lui Elvis, referitoare la subiecte "new age ", intre care unele concentrate in special pe problematica OZN-urilor. Transporta cu el aceasta colectie de ficare data cand calatorea.
In final, Luckman crede ca starurile rock experimenteaza adesea imagini ale obiectelor zburatoare neidentificate gratie unei trasaturi comune: "sunt toti indivizi creativi si flexibili". Autorul nu crede ca drogurile, o parte atat de comuna din stilul de viata al acestor oameni, ar avea de a face cu aceste intalniri. "Sunt de parere ca acesti artisti sunt meniti sa reprezinte lianti intre oameni si extraterestri; meniti sa obtina informatii care sa ne ajute, aici pe Pamant, in viitor", a mai adaugat Luckman. Entuziasti ai ideii existentei extraterestrilor au mai fost si celebritati precum Jimi Hendrix, John Lenon si Michael Jackson

Gravuri de 3000 de ani, reprezentand extraterestri, au fost descoperite in China

Coincidenta sau nu, la scurta vreme dupa lansarea oficiala in China a unui film in care era vorba despre urmarirea unui OZN care se deplasa cu o viteza estimata la 35.000 km. Ora, oamenii de stiinta chinezi au anuntat descoperirea unor gravuri stravechi, cu o vechime de cel putin 3 milenii, in care apare silueta clara a unui personaj care seamana izbitor cu un astronaut.
O mai veche credinta chinezeasca sustine ca stramosii acestui popor au venit din ceruri in care zburatoare, iar gravurile descoperite in situl aflat in apropierea orasului Guangdong, pare sa ilustreze unul dintre acesti stramosi. Detaliile merg pana acolo incat enigmaticul personaj este prezentat chiar si cu antene si casca de protectie, anunta aceiasi arheologi chinezi. Cercetatorii au declarat ca sapaturile sunt inca intr-o faza incipienta iar mai multe detalii vor putea fi oferite dupa finalizarea acestora.

S.U.A. au incercat sa sperie U.R.S.S. cu un bombardier in forma de OZN

O serie de documente secrete date recent publicitatii dezvaluie imagini cu prototipul uni avion in forma de OZN de constructie americana care destinat sa-i sperie pe inamicii sovietici din perioada Razboiului Rece.
Aparatul din dotarea U.S. Air Forces avea forma aprozimativa a unui OZN si ar fi fost capabil sa bombardeze nuclear Uniunea Sovietica de la o inaltime record de 482 km. Avionul respectiv era cunoscut sub denumirea de "Lenticular Reentry Vehicle" sau LRV. Doar cateva persoane din conducerea armatei americane si a C.I.A.-ului stiau de existenta sa.

Proiectul s-a desfasurat sub egida Wright-Patterson AFB, de construirea sa ocupandu-se mai multi savanti germani care lucrasera in prealabil la rachetele si tehnologiile obiectelor zburatoare in forma de disc dezvoltate de Luftwaffe in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Datorita formei sale unice, avionul era capabil sa intre si sa iasa usor din atmosfera precum si sa aterizeze usor in orice loc datorita jeturilor propulsoare mobile atasate in locul clasicului tren de aterizare. Conform documentatiei, bombardierul a fost creat intr-o baza secreta din apropierea orasului Los Angeles, iar americanii il considerau asul din maneca in cadrul unei confruntari militare cu Uniunea Sovietica.



Sursa: Pravda

I Fell in Love with an Alien

Pana in momentul de fata, nimeni nu a produs o dovada incontestabila si general acceptata a faptului ca nu suntem singuri in Univers. De aceea, a crede sau a nu crede in existenta extraterestrilor este, in cele din urma, o optiune personala, care tine de nivelul de educatie, de imaginatia si de entuziasmul fiecaruia dintre noi. Nu vom incerca sa va schimbam convingerile. Nu intr-un mod radical.

Pentru inceput, ne vom situa pe pozitia de mijloc, a scepticului. Chiar daca nu exista nepamanteni, putem observa ca, incepand cu a doua jumatate a secolului XX, interesul pentru fiintele extraterestre aproape s-a transformat intr-un fenomen social - dincolo de miile de "cazuri" de intalniri de gradul III sau de aparitii de OZN-uri, s-a pus in miscare o adevarata industrie care exploateaza la maximum dorinta noastra de a consuma "alieni". Miile de carti, de filme si seriale SF, de jucarii, de mesaje publicitare, de jocuri pe calculator, de printuri inseamna, in traducere sociologica, faptul ca extraterestrii sunt veritabile legende comerciale ale secolului XX, iar imaginea lor vinde in draci. Ne-am indragostit de ei, chiar daca le negam existenta, asa cum ne indragostim de personajele din carti. Chestii fictive, dar simpatice (unele dureros de profunde), care ne fac sa visam frumos (sau sa avem cosmaruri) si sa evadam din realitate.
Eu unul, insa, nu sunt sceptic. Nu as avea cum. Alaturi de mii de nebuni, de impostori sau de exaltati, fac parte din clubul select al celor care (cred ca) au vazut OZN-uri si nu mi-e rusine sa afirm asta. Nu va voi plictisi cu povestea mea. E clasica, oricum. Era noapte, era mare si rotund si zbura aiurea. Same old shit.

La ceva vreme dupa ce-mi trecuse entuziasmul initial, am incercat sa analizez mai bine intamplarea si am ajuns la concluzia ca acea aparitie a avut, cel putin in cazul meu, coordonate similare unei revelatii mistice. Ceva mi s-a aratat si m-a facut sa-mi schimb din radacini viziunea asupra Universului. Am citit, candva, intr-o carte, confesiunile unui initiat. Descria revelatia asemenea unei nopti profunde in care domneste un intuneric absolut. Apoi, brusc, de niciunde, un fulger urias despica cerul si lumineaza atat de puternic, incat poti vedea Totul, pana in cele mai indepartate zari. Apoi, din nou, se lasa noaptea, insa nu mai ai nevoie de lumina, iar acum poti merge oriunde, pentru ca cunosti toate drumurile. Si in timp ce toti ceilalti sunt orbi si captivi, asemenea celor din pestera lui Platon, tu vezi, printr-un nou simt, in bezna. Asadar, revelatia este un act individual, subiectiv. To the happy few…
Atunci, am incercat sa gasesc o teorie general valabila (si acceptata) care sa ofere suficiente argumente pentru a avea o pozitie ferma in problema: "De ce sa credem mai degraba ca extraterestii exista, decat ca nu exista?" (M-am straduit mult si am gasit cu greu raspunsul, desi el e formulat de mai bine de-un secol, fiind o lege elementara in fizica si astronomie.) Pentru ca Universul este infinit. Iar asta inseamna ca IN ACEASTA INFINITATE TREBUIE SA EXISTE SI ALTE FIINTE  care-si ghideaza viata dupa instincte si nevoi primare, asemenea animalelor terestre, cat si alte fiinte inteligente, care au constiinta faptului ca exista si a Universului in care traiesc, asemenea noua. Daca astfel de fiinte nu ar exista, atunci infinitul s-ar margini undeva, ceea ce este un nonsens.
Aceasta este ipoteza de lucru de la care porneste acest articol.

X-files: Totul despre Obiecte Zburatoate Neidentificate

In ultimii trei ani, speculatia ca OZN-urile ar fi nave spatiale ale extraterestrilor a inceput sa fie luata foarte in serios (chiar si de Vatican,care recunoaste existenta lor). Dupa zeci de ani de zvonuri, de teorii ale conspiratiei si de negari oficiale, valul secretomaniei se pare ca, in sfarsit, a inceput sa cada si ca, foarte curand, vom afla adevarata natura a farfuriilor zburatoare. Cel putin a celor din Marea Britanie. Gratie legii Freedom of Information Act, care prevede ca orice informatie clasificata secreta devine publica dupa 35 de ani, jurnalistii englezi de la mai multe publicatii au cerut, in luna august a anului 2005, socoteala MI5-ului (serviciul britanic de informatii interne) si ministerului apararii in  chestiunea mai multor dosare OZN .Dincolo de o multime de fotografii trucate, de marturii mincinoase si de declaratii neverificabile, jurnalistilor le-a atras atentia dosarul "Coasta Northumberland", in care erau stranse numeroase informatii despre un OZN enorm care a fost observat si fotografiat de numerosi martori oculari. OZN-ul cu pricina a fost un subiect de presa celebru (inclusiv in ziare de prestigiu ca Financial Times si Independent) atat in mai 1970, la prima aparitie, cat si in iulie 1977, cand a fost observat pentru a doua oara.
In anii '70, Ministerul Apararii din Regatul Unit a negat ca ar fi fost vorba despre o farfurie zburatoare, insa in dosarul sau privind cazul din 1970 se gaseau patru confirmari ale acesteia, trei venite de la radare militare si unul de la radarul unui aeroport civil. Recent, dupa ce a facut public dosarul, institutia cu pricina a dat un comunicat in care declara ca, desi nu poate confirma daca OZN-ul din 1970 era sau nu o nava extraterestra, este "totally open-minded" in ceea ce priveste posibilitatea existentei vietii extraterestre. (Un elegant mod de a spune: Da, dar nu putem dezvalui mai mult.)

Desi ministerul britanic nu este primul care ia in serios EXISTENTA VIETII EXTRATERESTRE (guvernele din Franta, Belgia, Rusia, Brazilia, Mexic si Argentinia au avut, de mai multe ori, luari de pozitii in privinta OZN-urilor), totusi aceasta a fost prima confirmare oficiala a faptului ca farfuriile zburatoare ar putea fi mai mult decat niste simple fabulatii. Confirmarea vine pe fondul unui fenomen de entuziasm general, al carui apogeu a fost atins cand 207 academicieni respectabili si oameni de stiinta cu patalama au scris o Carta a OZN-urilor (publicata in mai toate jurnalele academice din SUA si Europa) in care desfiinteaza unele argumente ale scepticilor si acorda credit ipotezei ca nu suntem singuri in Univers.

 Unii ufologi (de la UFO, OZN in limba engleza; superentuziastii, cei care nu doar cred in existenta OZN-urilor, ci si strang absolut toate informatiile din domeniu, pentru a le cerceta) afirma, de exemplu, ca rotile galbene descrise in Cartea lui Ezechiel (un text biblic apocrif, scris acum 2.600 de ani) ar fi, evident, farfurii zburatoare. Totusi, publicului larg i-a fost atrasa atentia asupra fenomenului de-abia pe 25 februarie 1942.

In dimineata acelei zile, un obiect neidentificat a aparut deasupra Los Angeles-ului, iar US Army a intrat in alerta de gradul 0. Intregul sistem de aparare antiaeriana al orasului s-a pus imediat in miscare, cerul a fost invadat de luminile proiectoarelor care cautau obiectul, iar cand acesta a fost localizat, tunurile au tras nu mai putin de 1.400 de proiectile asupra sa. Peste doua mii de martori oculari au privit cu gura cascata cum obiectul supus tirului nu are nici pe naiba si zboara nestingherit deasupra orasului, pentru ca, dupa cateva minute, sa se inalte deasupra norilor. Oficialitatile au dat vina pe personalul militar de la radarul orasului, care ar fi declansat alarma din cauza nervozitatii (nu trecusera nici trei luni de la atacul de la Pearl Harbour) si au sustinut, in ciuda tuturor evidentelor, ca nu a existat nici un obiect neidentificat. In 1992, cand ufologii si curiosii au avut, in sfarsit, acces la dosarul evenimentului, s-a descoperit un memoriu catre presedintele Roosevelt, scris de catre comandantul radarului, in care acesta marturisea ca a dat alerta intrucat 14 "obiecte zburatoare neidentificate de mari dimensiuni, probabil avioane, au aparut brusc in proximitatea Los Angeles-ului si unul chiar in oras". Spre deosebire de britanici, oficialii americani nu au avut decat un generos "no comment" in aceasta chestiune.
Los Angeles Times a avut o serie de peste 15 articole dedicate incidentului din 1942

FACTS
600 i.Hr. Preotul si profetul Ezechiel din Noul Testament isi relateaza intr-un text apocrif o revelatie in care apar obiecte luminoase in "forma de roata". Descrierile sale seamana izbitor de mult cu cele raportate de oamenii care pretind ca au vazut OZN-uri.

1561. Intr-o cronica medievala  este povestit cum pe 14 aprilie, la rasaritul Soarelui, mai multe grupuri de obecte zburatoare neidentificate, cu forme cilindrice, apar in Germania, pe cerul Nurnberg-ului, si se lupta intre ele.

1942. In dimineata zilei de 25 februarie, un imens OZN apare deasupra Los Angeles-ului, iar bateria antiaeriana a orasului deschide focul, dar nu produce nici un efect vizibil asupra sa.

1947. Pilotul Kenneth Arnold descrie intalnirea sa cu un OZN care se misca asemenea unei farfurii zburatoare.

1947. Un fermier din statul New Mexico marturiseste ca un OZN s-a prabusit in apropierea Roswell-ului, iar armata americana a capturat epava si pe ocupantii ei.

1951. US Air Force initiaza Proiectul Blue Book, in cadrul caruia toate marturiile privind fenomenul OZN sunt supuse analizei stiintifice. Scepticismul cercetatorilor duce la inchiderea definitiva a proiectului in 1969.

1952. George Adamski pretinde ca a avut o intalnire de gradul III cu un extraterestru de pe Venus, care s-a aratat foarte ingrijorat (sic!) de proiectele nucleare ale pamantenilor.

1968. Conducatorul Blue Book, fizicianul Edward Condon, da publicitatii un raport prin care ii invita pe toti oamenii de stiinta sa abandoneze cercetarea fenomenului OZN, intrucat farfuriile zburatoare ar fi niste fabulatii.

1969. Apollo11 ajunge pe luna , iar multi ufologi cred ca astronautii americani s-au intalnit acolo cu extraterestri. Comandantul misiunii, Neil Armstrong, dezminte categoric aceasta informatie, in schimb marturiseste ca a vazut si el un OZN, dar cu alta ocazie.

1980. Mai multe OZN-uri sunt semnalate deasupra padurii Rendlesham din Marea Britanie. Nimeni nu contesta acest caz, intrucat martorii oculari erau soldati din doua baze NATO aflate in apropierea padurii. In plus, obiectele au fost inregistrate pe radar.

1984. Regizorul de filme artistice si documentare Jaime Shandera, un pasionat al fenomenului OZN, primeste de la un anonim fotografii de arhiva care-l prezinta pe presedintele american Dwight Eisenhower impreuna cu misteriosul grup Majestic-12.

1987. De-a lungul anului, un adevarat potop de OZN-uri se abate asupra golfului Breeze din Florida, SUA - regiunea fiind apoi botezata capitala mondiala a OZN-urilor. Analize ulterioare arata insa ca marturiile martorilor sunt mincinoase si absolut toate fotografiile trucate.

1990. Multipli martori oculari, inregistrari de radar si doi piloti de vanatoare confirma aparitia unui OZN langa Bruxelles.

1994. In mai multe jurnale de fizica incepe sa fie luata in serios ipoteza conform careia calatoria cu viteza lumini ar fi posibila
2005. Noi OZN-uri sunt raportate in America, Brazilia si Mexic.

2009. In absolut fiecare saptamana, agentiile de stiri prezinta informatii despre noi posibile aparitii OZN.
Roswell, Blue Book, Area 51 - controverse si mistificari
La cinci ani de la misterioasa aparitie din Los Angeles, au avut loc o serie de evenimente care au fixat pentru totdeauna locul OZN-urilor in cultura populara de pretutindeni. In iunie 1947, in timp ce zbura deasupra statului Washington, pilotul american Kenneth Arnold sustine ca s-a intalnit cu noua obiecte neidentificate care zburau in formatie, fiecare miscandu-se "asemenea unei farfurii care pluteste pe apa". (Da, da, din declaratia acestui om s-a desprins cunoscutul concept de farfurie zburatoare.) Imediat dupa marturia lui Arnold, care a ajuns in toata presa americana, mai multe persoane au inceput sa bombardeze institutiile si ziarele americane cu rapoarte in care se semnala prezenta "farfuriilor". Dintre acestea, cel mai bizar a fost cel venit din Roswell, statul New Mexico. Numerosi oameni din aceasta regiune marturiseau ca, in noaptea de 2 iulie 1947, au vazut un enorm disc luminos. Se pare ca acesta s-a prabusit, iar militarii americani au venit imediat si au preluat epava navei, precum si - potrivit unora - cateva cadavre de extraterestri.
Kenneth Arnold si schita OZN-ului

Nici in ziua de astazi, dezbatere despre incidentul Roswell   nu s-a incheiat. Imediat dupa ce acesta a avut loc, guvernul american se pare ca a infiintat MJ-12 (Majestic 12), un comitet de oameni de stiinta, agenti secreti si militari care au primit misiunea de a cerceta cazul. Concluziile lor nu au fost facute niciodata publice, dar, in 1994, divizia aeriana a armatei americane, US Air Force, a publicat un raport in care pretinde ca adevarata explicatie a incidentului se afla in proiectul MOGUL (proiect strict secret in 1947), care implica teste asupra unor manechine aflate in niste baloane-prototip ce ajungeau la mare altitudine, iar MJ-12 ar fi fost o farsa, menita sa distraga atentia de la proiectele speciale ale armatei. Totusi, nici macar oamenii de stiinta nu au acordat prea multa credibilitate aceastei explicatii. Asta mai ales pentru ca, indiferent de ce s-a intamplat la Roswell, dupa 1947, oficialii americani au luat foarte in serios existenta OZN-urilor.

Ufologii aveau sa se convinga de acest lucru in 1968, cand s-a publicat un rezumat al activitatii asa-numitului Proiect Blue Book. Proiectul, desfasurat pe o perioada de 20 de ani, a insemnat colectarea tuturor marturiilor, fotografiilor si informatiilor cu privire la aparitiile OZN si analizarea lor de catre un colectiv de oameni de stiinta. Rezumatul, cunoscut si ca Raportul Condon, dupa numele distinsului fizician american Edward U. Condon, care a condus Proiectul, concluziona ca nu exista nimic de valoare stiintifica in acele marturii, ca majoritatea spun numai bazaconii si, prin urmare, ca nu are nici un rost sa se continue cercetarea farfuriilor zburatoare. Cand acest Raport a fost insusit de catre prestigioasa Academie Nationala de Stiinte a SUA, comunitatea stiintifica internationala a avut toate motivele sa "concedieze" controversa OZN.

Pana de curand, asta a fost atitudinea celor mai multi oameni de stiinta, in ciuda miilor de semnalari anuale, a altor cazuri celebre (cum a fost cel din 27 august 1980, din padurea Rendlesham, Marea Britanie) si a misterelor in care zace invaluita baza militara americana Air Force Flight Test Center Detachment 3, mai bine cunoscuta ca Area 51. Atitudinea cercetatorilor s-a mai nuantat o data cu descoperirile astronomiei contemporane, mai precis cand telescoapele (in special Hubble ) au inceput sa releve complexitatea Universului in care traim. Academicienii au inceput sa se gandeasca la faptul ca peunul dintre miliardele de sisteme solare ar putea totusi exista viata inteligenta . Insa, cel mai probabil, extraterestrii inteligenti se afla la mii de ani-lumina de Terra si, prin urmare, le-ar fi imposibil sa ne viziteze, in afara situatiei in care ar dispune de niste mijloace de transport FTL (faster-than-light, mai rapide decat viteza luminii).
FACTS

Enigmatica Area 51. Suspiciunile si controversele privitoare la celebra baza americana top secret au aparut imediat dupa incidentul Roswell si nu au incetat nici in ziua de astazi. In desertul Nevada, la 250 de kilometri nord de Las Vegas, se gaseste cea mai bine pazita si mai cunoscuta baza americana. Aici s-au dezvoltat toate proiectele "speciale" ale US Air Force, printre care cunoscutul avion invizibil F-117A si avionul de spionaj SR-71. Cei mai multi ufologi au convingerea ca in Area 51 a ajuns si epava farfuriei zburatoare impreuna cu cadavrele extraterestre implicate in incidentul Roswell. Sustinuta de-a lungul timpului de numerosi teoreticieni ai conspiratiei, aceasta ipoteza a ajuns bomba de presa in 1989, cand un fost tehnician al bazei a afirmat ca a vazut cu ochii lui noua nave spatiale extraterestre si cadavrul bine conservat al unui nepamantean. Martorul a pus la dispozitia publicului si o serie de fotografii care prezentau disectia unui extraterestru. Dezmintirile oficiale si numeroasele analize independente nu au facut decat sa sporeasca misterul, iar astazi numarul celor care il cred pe respectivul tehnician este egal cu numarul celor care il considera un impostor.
La Area 51, conspirationistii afirma ca sunt pastrati inclusiv extraterestri vii. Subiectul a fost exploatat in binecunoscutul serial X-Files


Farfuria zburatoare in varianta homo sapiens. In anii '50, Departamentul Apararii al SUA a finantat o companie canadiana care urma sa construiasca o farfurie zburatoare "adevarata", cu tehnologia pamanteana de atunci. Rezultatul a fost VZ-9AV, cunoscut si drept Avrocar, un vehicul-hibrid, cu turboreactoare si cu o elice centrala (asemanatoare celei a unui elicopter), care putea atinge, in teorie, 480 km/h. Cand a fost testat, in decembrie 1959, s-a dovedit ca forma de farfurie este foarte instabila, facand aparatul sa se fataie haotic la cativa metri deasupra pamantului. Canadienii au propus noi design-uri si tehnologii pentru Avrocar, dar americanii nu au fost impresionati de acestea si au abandonat proiectul. Ideea a fost revigorata 30 de ani mai tarziu, de catre inventatorul Jack M. Jones, care a creat prototipul Geobat, un vehicul zburator relativ sigur si stabil. Totusi, nimeni nu a reusit pana astazi sa realizeze o farfurie zburatoare capabila de viteza si de miscarile unui OZN.
Farfuria zburatoare "umana"

Mai multe studii astronomice de data recenta arata ca  toate sistemele solare pe care ar putea exista conditii de aparitie a vietii , pe langa faptul ca se afla la distante uriase fata de Terra, sunt cu cel putin un miliard de ani mai batrane decat sistemul nostru. Ceea ce da credit ipotezei ca, daca in sistemele solare respective ar exista extraterestri, atunci, cu siguranta, ei ar fi mult mai dezvoltati decat oamenii. Prin urmare, ar putea folosi calatoria FTL, calatorie care - contrar credintei comune - nu da seama de legile stiute ale fizicii.
Teoria generala a relativitatii a lui Einstein ofera cateva indicii care duc catre calatoria FTL, iar de la mijlocul anilor '90, problema unei viteze mai mari decat cea a luminii este subiectul unor cercetari foarte serioase. Aceste cercetari au la baza fenomenul de "deformare", creator al spatiului si al timpului (unde conceptul obisnuit de distanta nu se mai aplica). Scepticii si cei care nu cred in existenta extraterestrilor spun ca "deformarea" presupune cantitati uriase de energie exotica, pe care nimeni nu stie cum sa o produca. Totusi, astronomia moderna stipuleaza ca aceasta energie ar fi motorul prim al expansiunii Universului si ca, prin urmare, ea isi are baza in niste legi naturale ce pot fi invatate - chiar daca fizicienii pamanteni inca nu au reusit sa le descopere. Nu acelasi lucru se poate spune despre fizicienii extraterestrilor.
De asemenea, majoritatea celor care neaga fenomenul OZN spun ca pentru majoritatea cazurilor se pot gasi explicatii "reale", iar putinele aparitii care nu se justifica in nici un fel echivaleaza cu crimele care raman nerezolvate de politie (ceea ce nu inseamna ca nu a existat un criminal).
Edward Condon si alti membrii ai proiectului Blue Book

Insa, la o privire mai atenta asupra Raportului Condon, putem observa ca, pentru aproximativ o treime din cazurile de aparitii OZN raportate in SUA, cei din Blue Book nu au gasit nici o explicatie. Totodata, asumandu-si riscul de a fi ridiculizati de public, mai multi oameni cu scaun la cap (piloti civili, ofiteri, politisti, profesori si chiar preoti), care, in aparenta, nu au vreun motiv evident sa minta, an de an, continua sa raporteze aparitii OZN . In plus, au inceput sa se inmulteasca acele cazuri in care martorul aparitiei este un grup considerabil de oameni, nu o singura persoana. De exemplu, cel mai cunoscut caz european: pe 30 martie 1990, politia belgiana a fost asaltata de sute de telefoane care anuntau ca un OZN in forma de triunghi se afla deasupra satului Wavre, la sud de Bruxelles. Un radar din apropiere a confirmat existenta obiectului neidentificat, la altitudinea de 3.000 de metri. Armata belgiana a trimis doua avioane de vanatoare F-16 pentru a-l intercepta, iar OZN-ul a aparut si pe radarele acestora. Evident, in momentul in care avioanele s-au apropiat de el, obiectul si-a luat zborul si dus a fost.
Cum spuneam la inceput, nimeni nu a gasit o dovada incontestabila si general acceptata a faptului ca nu suntem singuri in Univers. In fond, OZN-urile sunt obiecte zburatoare neidentificate, nu neaparat obiecte zburatoare extraterestre. Totodata, este evident ca printre miile de oameni care pretind ca au vazut OZN-uri sunt si cativa, nu stim cati, care spun adevarul. Iar unii dintre cei care le acorda credit si, in plus, identifica OZN-urile cu mijloace extraterestre de transport, au si incercat sa intre in legatura cu extraterestrii, prin programe precum SETI.


FACTS

Sec. al II-lea d.Hr. Lucian din Samosata imagineaza in cartea sa "Verae historica" extraterestri care dispun de un sistem universal de observare, sonor, tactil si vizual (un fel de megasimt).

Sec. al XVIII-lea Savantii concep sisteme vizuale de comunicare cu Luna (focuri in desert etc.)

1959 Giuseppe Cocconi si Philip Morrison dau startul stiintei moderne a cautarii extraterestrilor, printr-un articol aparut in revista "Nature", in care demonstreaza capacitatea undelor radio de a trimite semnale interstelare.

1960 Frank Drake initiaza Proiectului Ozma, prima cercetare serioasa care dezbate problema semnalelor extraterestre. Pentru partea practica a proiectului, Drake foloseste telescopul radio cu diametrul de 26 de metri al Observatorului Green Bank, SUA.

1961Intr-o reuniune a celor de la SETI la Green Bank, in vestul Virginiei, Frank Drake prezinta o ecuatie prin care estimeaza numarul civilizatiilor extraterestre care ar putea exista in galaxie: 10.000.

1967 Anthony Hewish si Jocelyn Bell sesizeaza vibratii inteligente ale unei surse radio si, crezand ca sunt semnale extraterestre, le numesc "Micul om verde", dar ulterior se conving ca acestea provin de la un simplu pulsar.

1971Proiectul Cyclop al NASA cere guvernului SUA 10 miliarde de USD pentru constructia unei baze de cercetari cu 1.000 de telescoape radio de 100 de metri diametru, care sa cerceteze in mod eficient semnalele extraterestre. Proiectul nu este aprobat.

1972 O placa gravata care reprezinta evolutia speciei umane este amplasata la bordul sondelor spatiale Pioneer 1 si 2, in speranta ca va fi descoperita de extraterestri.

1974 La baza Arecibo din Puerto Rico, Frank Drake lanseaza primul mesaj interstelar destinat extraterestrilor.

1977 O enciclopedie de texte, imagini si sunete este trimisa in spatiu la bordul sondelor Voyager 1 si 2.

1979 Decanul SETI, Carl Sagan, impreuna cu Louis Friedman si Bruce Murray, fondeaza Societatea Planetara. Prin intermediul acesteia, sustin financiar dezvoltarea proiectelelor SETI si ale altor institute.

1979 Universitatea Berkeley din California lanseaza SERENDIP (Cercetarea semnalelor extraterestre surprinse de radioamatori). Program functioneaza si in ziua de astazi.

1980 Paul Horowitz construieste primul "analizator spectral" care poate descifra mai multe canale radio simultan si are marele avantaj de a fi portabil. Pana in prezent, Horowitz a monitorizat 80 de milioane de canale radio.

1982 Senatorul William Proxmire ameninta NASA ca va inchide SETI. Carl Sagan il convinge personal pe senator de necesitatea Institutului si, astfel, NASA finanteaza in continuare tehnologiile Institutului.

1984 Frank Drake si alti cercetatori SETI participa, impreuna cu experti NASA, la cel mai amplu program de cercetare a semnalelor extraterestre realizat pana atunci.

1992 La 500 de ani dupa ce Columb a descoperit America, NASA inaugureaza propriul program SETI. Acesta consta intr-o supraveghere permanenta a cerului si in cercetarea detaliata a anumitor stele (lista acestora nu a fost facuta publica in totalitate).

1993 Senatorul american Richard Bryan critica, in cadrul unei sedinte a Congresului, activitatea SETI, argumentand ca timp de 23 de ani guvernul SUA a aruncat pe geam 60 de milioane de dolari pentru fabulatiile acestuia.

1995 Institutul SETI intra in posesia echipamentului necesar pentru a demara Proiectul Phoenix2, care continua cercetarea tintelor NASA, prin amplasarea de noi telescoape radio in toata lumea.

1998 Folosindu-se de telescopul optic de 154 cm de la Harvard, Paul Horowitz incepe cautarea mesajelor extraterestre prin analizarea semnalelor razelor laser care vibreaza. Cercetarea sa continua, iar astazi Horowitz foloseste noul telescop optic de 183 de cm.

1999 Software-ul SETI@home a fost lansat pe piata si a atras milioane de useri care au instalat pe PC-urile de acasa sau de la munca platforma SERENFIP IV. Prin intermediul acesteia, se decodeaza mesajele radio inregistrate de telescoape, in vederea detectarii eventualelor semnale extraterestre.

2003 In Rusia, la de la radiotelescopul statiei de cercetare Evpatoria, sunt trimise peste un milion de mesaje interstelare, primite prin e-mail de la navigatori pe internet din toata lumea.

2004 La observatorul radio Hat Creek din California incepe constructia celui mai performant radiotelescop de pe Terra. Acesta va avea 350 de discuri si este botezat Allen.

2025? Telescopul Allen va intercepta semnale identificabile de origine extraterestra. Apoi va urma decodificarea acelor semnale...

Cum arata un nepamantean?

Sa ne indepartam putin de lumile utopice din Star Wars sau Star Trek, in care extraterestrii si oamenii se cunosc si convietuiesc deja de secole, si sa ne concentram asupra intalnirilor de gradul 3 ale civilizatiei noastre contemporane. Cu putine exceptii, ca simpaticul personaj E.T. din celebrul film omonim al lui Spielberg, cinematografia si televiziunea ne-au obisnuit sa vedem orice potentiala fiinta extraterestra drept un invadator respingator, agresiv si, de cele mai multe ori... dezbracat. In lumina imaginatiei cineastilor, stai si te intrebi daca "alienii", cu infatisarea lor, care, de cele mai multe ori, numai inteligenta nu sugereaza, cu miscari greoaie si membre destinate, parca, numai loviturilor directe sau manipularii de cadavre, nu sunt cumva niste paraziti care au preluat tehnologii superioare, migalos elaborate, de la vreo civilizatie demult apusa. Dar cand totul se petrece in numele show-ului si noi trebuie sa fim baietii buni...


Descrierile din literatura de specialitate serioasa sunt, totusi, mai sensibile la aspectele practice pe care evolutia unor specii capabile de voiaje interplanetare le-ar presupune. Mai mult decat atat, zecile de ani ani de documentare asupra observatiilor unor presupuse fiinte din alte lumi par sa distinga intre mai multe specii. Desigur, descrierile caracteristicilor fizice si comportamentale ale extraterestrilor nu sunt rodul vreunui studiu stiintific riguros, bazat pe interviuri, fotografii si disectii, ci, mai degraba, o colectie de relatari subiective ale celor care sustin ca au fost martorii unor astfel de aparitii. Desi numeroase puncte de referinta comune fac posibila o catalogare relativa a speciilor de vizitatori extraterestri ce confera veridicitate existentei unora dintre ei, trebuie sa tinem cont de factorii - deloc putini sau neglijabili - care pot influenta observatorii in descrierile lor. Mediul cultural, nivelul intelectual, profilul psihologic, locatia si traditiile sau religia sunt doar cativa dintre acestia.

1. Imaginea consacrata din zilele noastre a unui extraterestru "real" este aceea a unei creaturi asemanatoare unui fetus, firava, cu cap supradimensionat, ochi mari si migdalati de un negru absolut, putine sau nici o alta trasatura faciala si extremitati subtiri. Cercetatorii si pasionatii OZN stiu, insa, ca infatisarea vizitatorilor poate fi cu mult diferita de aceasta. Numarul urias de raportari a unor intalniri de gradul 3 din cea de-a doua jumatate a secolului XX si varietatea caracteristicilor rezultate din relatarile martorilor a ridicat o noua problema in studierea fenomenului. Astfel a aparut necesitatea elaborarii unui sistem de clasificare. Asa cum era de asteptat, prima pozitie pe lista este ocupata de fiintele cu trasaturi aparent umane, imbracate, in general, in costume dintr-o bucata si care vorbesc si se comporta asemenea oamenilor.
2. Cea de-a doua categorie este, probabil, cea mai raspandita in observatiile de acest gen: umanoizii. Asemanatori cu oamenii, insa cu diferente anatomice vizibile, acestia au adesea capul disproportionat de mare in raport cu corpul, iar trasaturile faciale variaza intre abia schitate si inexistente. O caracteristica comuna in cazul umanoizilor o reprezinta ochii extrem de mari, fara pupile si care nu clipesc. Dimensiunile acestor extraterestrii "clasici" rareori le depasesc pe cele ale unui om de statura medie, variind de obicei intre 1 si 1,7 metri. Lor li se adauga constitutia slaba, acoperita de costume stranse pe corp, de obicei gri sau argintii (au existat insa cazuri in care descrierile au ilustrat ceea ce ar putea fi costume spatiale).
3. Creaturile cu aspect animalic, ceva mai rare, sunt caracterizate de trasaturi specifice mamiferelor, reptilelor sau pestilor: blana, gheare, coada, solzi sau alte texturi ciudate ale pielii, urechi ascutite si ochi neumani. Majoritatea, insa, par sa imprumute detalii fizice ale primatelor, dublate de mersul biped. Inaltimea tipica a fiintelor din aceasta categorie variaza intre 1,8 si 2,5 metri, iar comunicarea se face, de regula, fie prin sunete animalice, fie prin telepatie.
4. Cel de-al patrulea tip este reprezentat de extraterestrii robotici. Ei par a avea corpul construit din metal sau din alte materiale artificiale iar miscarile ii sunt nenaturale. Deseori, in cazul acestei "specii", au fost raportati ochi luminosi si abilitatea de a pluti prin aer sau de a face martorii sa pluteasca. Fizic, creaturile robotice pot avea diverse forme, de la umanoide pana la masinarii uriase, iar inaltimea poate varia intre cativa centimetri si 5-6 metri. Vocea metalica fara inflexiuni si telepatia par a fi metodele de comunicare specifice acestora.
5. Cea mai permisiva clasa, in materie de infatisare si de comportament, este cea a entitatilor exotice. Acestea pot avea trasaturi umane sau animalice grotesc exagerate si combina, uneori, caracteristicile biologice cu cele artificiale (gen cyborg). De obicei in pozitie bipeda, creaturile exotice au inaltimi cuprinse intre 30 de centimetri si 3 metri si comunica in special pe cale telepatica.
6. A sasea si ultima categorie - cea aparitionala - este si cea mai controversata, aflandu-se la granita dintre pseudostiinta fenomenului OZN si cea a paranormalului. Mai mult decat orice, entitatile aparitionale imprumuta caracteristicile fantomelor , fiind capabile sa se materializeze sau dematerializeze si sa-si schimbe forma. Manifestarea in fata martorilor poate fi selectiva si, cu unele ocazii, a fost semnalata abilitatea telekinetica de a muta obiecte si oameni fara contact fizic. Dimensiunile aparitiilor sunt asemanatoare celor umane, in timp ce modalitatea tipica de deplasare este plutirea prin aer. Ca si celelalte categorii, extraterestrii "eterici" par sa prefere telepatia pentru a comunica.

Simpla asociere a termenului de extraterestru cu astfel de aparitii nu atribuie modernitate ideii de fiinte nepamantene care au intrat in contact cu civilizatia noastra. Un studiu superficial al istoriei si mitologiei grecesti, crestine sau celtice, de exemplu, ne dezvaluie existenta inca din cele mai vechi timpuri a unor figuri stranii si inexplicabile. Sa fie demonii, gnomii sau zeii vizitatori de pe alte planete? Ori, poate, E.T.-ul zilelor noastre este o tranzitie fireasca de la misticism la  o cultura dominanta de stiinta  si de nevoia de a crede ca nu suntem singuri in Univers. Incertitudinea in aceasta problema nu va fi risipita, probabil, decat in momentul in care vocea divina se va face auzita din cer sau primul extraterestru va lua cuvantul in cadrul Adunarii Natiunilor Unite. Sau, de ce nu, amandoua!

SPUNE-TI PAREREA! Crezi ca, cel putin la nivel teoretic, exista posibilitatea ca pe alte planete sa se fi dezvoltat viata inteligenta? Crezi in existenta extraterestrilor? Ai avut parte de aparitii OZN?